ARIPILE GENIULUI: MIHAELA URSULEASA – de Cristian Felea

“Mă cuprinde atunci un îngrozitor sentiment de frică ce durează până când ating prima clapă. Atunci totul se transformă, nu mai exist nici eu, nici pianul, nici publicul, există doar Muzica. Atunci încep să trăiesc cu adevărat și să mă bucur.”

Mihaela Ursuleasa – “Observator Cultural”, interviu

Mihaela Ursuleasa, pianistă vieneză de geniu, născută la Brașov, în România, în septembrie 1978 și decedată prematur în august 2021, în apartamentul său din Viena, la numai 34 de ani neîmpliniți era considerată cel mai talentat pianist român după legendarul Dinu Lipatti și Radu Lupu.

Destinul său este absolut demn să devină un roman de succes sau o capodoperă cinematografică și sper ca, într-o zi, un scriitor român și un regizor român să se aplece cu dragoste asupra subiectului Mihaela Ursuleasa pentru ca astfel povestea să ajungă la cât mai multe inimi, din întreaga lume, și să le emoționeze la fel de mult cum o făcea și ea, când mai era încă în viață, de pe marile scene ale lumii.

Mihaela a fost fiica lui Ștefan Ursuleasa, lăutar, șef de orchestră și a Agripinei Ursuleasa, cântăreață (cu atestat) de local. Agripina a ratat oportunitatea de a urma conservatorul, atunci când tatăl său, de profesie anticar, rămas fără magazine la naționalizare, a ales să emigreze în Germania; avea pe atunci numai 16 ani.

Dar a urmat liceul de muzică și la 18 ani a decis să se căsătorească cu primul ei soț, cu care a avut și un fiu. După ce au divorțat, Agripina s-a mutat la Brașov, unde a obținut un angajament de cântăreață la “Cerbul Carpatin”, acolo unde avea să-l cunoască pe al doilea soț al său, Ștefan, tatăl Mihaelei.

Ștefan Ursuleasa era de felul său din Buzău, țigan lăutar extrem de talentat și cunoscut în breasla sa. Despre Ștefan, Agripina își amintește că: “Îi plăcea jazz-ul. Jazz-ul era bucuria lui. Și-a făcut singur orchestră, a muncit, și-a susținut surorile, mama. Copilul acesta, Mihaela, s-a născut din doi părinți care au iubit muzica. Mihaela a moștenit de la tatăl ei geniul. Eu eram talentată, dar el era genial! Dacă asculta o piesă la radio, o punea pe note, perfect și foarte repede. Soțul meu era, într-adevăr, un mare talent! Un mare muzician!” (https://evelinepauna.ro/)

Ștefan i-a fost Mihaelei și primul profesor, îndrumând-o de foarte mică în joaca ei de copil pe clapele pianului. Mihaela Ursuleasa însăși rememora, într-un interviu acordat în 2009 revistei “Observator Cultural”, rolul esențial jucat de părinții săi în formarea sa ca artist: “Un tânăr ce vizează o carieră artistică trebuie să aibă alături o pereche de părinți responsabili, gata să sacrifice oricând mai totul. Eu am avut norocul unor astfel de părinți!”

Doar că viața acestei pianiste de geniu nu a fost deloc ușoară. Încă din momentul în care părinții au decis să investească în educația ei muzicală, Mihaela nu a mai avut practic copilărie. Despre prima sa profesoară de pian de la Brașov, Stela Drăgulin, Mihaela amintește cu durere în interviul său, pentru că “… mi-a asfixiat personalitatea, a ridicat pianista, dar aproape a distrus eul, omul din mine.”

Programul educativ al Stelei Drăgulin a fost infernal, sufocant pentru copilul Mihaela. La acel moment Agripina era mult prea preocupată de boala soțului (un cancer pulmonar), ca să observe efectele tensiunii permanente de care avea parte copilul său în timpul orelor de studiu cu profesoara pe care i-o aleseseră, dar știa că Stela Drăgulin îi impunea să studieze partituri extrem de dificile, care o solicitau mult prea mult pe Mihaela.

La vârsta de 11 ani, Mihaela Ursuleasa concertează la Tokyo, interpretând cu succes de public Rahmaninov. La 13 ani Stela Drăgulin o înscrie și o însoțește la concursul de pian de la Senigallia, unde din nou performanța îi este apreciată și obține o bursă acordată de dirijorul Claudio Abbado, care îi recomandă să folosească banii pentru a-și desăvârși educația, lăsând pentru un timp deoparte aparițiile de scenă.

Reamintindu-și de întâmplările anului 1990 și de Claudio Abbado, care i-a oferit șansa tinerei Mihaela să se stabilească și să studieze la Viena, Agripina Ursuleasa povestește cum: “… A ajuns la Abbado și a vorbit cu el în engleză. (…) Mihaela i-a spus atunci că Radu Lupu este idolul ei. A cântat concertul de Rahmaninov, Abbado a întrebat-o dacă știe Mozart. Și ea i-a cântat și Mozart. Și, din zece minute cât era programată întâlnirea inițial, o oră nu s-a despărțit Abbado de ea. I-a spus profesoarei: <Fetița este foarte talentată, e genială, dar ea trebuie să aibă o bază, să facă o școală. Scoateți-o de pe linia aceasta de concerte pentru că o va epuiza>. Abbado i-a oferit niște cursuri de vară la Viena. Opinia lui nu era însă și opinia profesoarei. Atunci am plecat eu la Viena, să vorbesc cu Abbado.”

Așadar copilul Mihaela Ursuleasa a început să studieze temeinic cu profesorul Heinz Medjimoric, despre care păstra numai amintiri frumoase: “… A știut cum să îmi canalizeze temperamentul cu rezultate optime în muzică și în viața de toate zilele. A știut să îmi dea sfaturile potrivite pentru cele mai diferite situații: cum te comporți pe scenă și în afara ei, cum relaționezi cu oamenii, cu dirijorii, cu impresarul, cum te prezinți la un concurs, cu cine trebuie să vorbești și cu cine nu, cum creezi o relație profesională și cum o păstrezi pentru un timp îndelungat…” Ca rezultat, în 1995  a câștigat concursul internațional de pian “Clara Haskil”. A studiat la Conservatorul din Viena 8 ani, până în 1999.

Din păcate, viața Mihaelei Ursuleasa din afara scenei a fost mai mult sau mai puțin un dezastru. La 18 ani, la fel ca și mama sa, Mihaela decide să se căsătorească cu Rudolf Illavsky, contrabasist, o căsnicie care a durat doar trei ani, după care cei doi au decis să se separe și să divorțeze. La căsătoria cu Rudolf Illavsky, Mihaela a renunțat la cetățenia română pentru cea austriacă.

În anul 2005, Mihaela îl cunoaște pe violoncelistul german, de origine română Rodin Moldovan, relație care s-a destrămat în 2006, dar în urma căreia s-a născut Stephanie-Felicia. Mihaela Ursuleasa a investit în relația sa cu Rodin, s-a mutat o perioadă în Germania, la Leipzig, dar sarcina și apoi nașterea Stephaniei a fost motivul pentru care între cei doi au apărut certurile și apoi ruptura.

Rodin Moldovan a contestat de la început paternitatea copilului și a devenit agresiv în relația cu Mihaela, după cum au mărturisit cei care s-au aflat în preajma cuplului. (https://www.comentator.ro/arte) În timp ce el a cerut un test de paternitate, Mihaela Ursuleasa a decis să rupă relația și să se întoarcă la Viena.

Din păcate, problemele din viața personală și-au pus amprenta și asupra carierei artistice. A început să consume alcool, avea probleme de sănătate și, în cele din urmă, un anevrism i-a provocat moartea. În ultimii ani de viață a contramandat concerte, pe măsură ce avea tot mai puțin control asupra voinței sale și viața i-a devenit tot mai dezorganizată.

Talentul, stilul interpretativ și vârsta la care s-a stins au făcut ca Mihaela Ursuleasa să fie mereu asemănată cu Dinu Lipatti. Discografia sa nu este una foarte impresionantă. În primul rând este vorba despre albumul înregistrat în 1995 (Elveția; Claves Records și RTS Espace 2) de la concursul internațional de pian “Clara Haskil”, cu Orchestra de Cameră din Lausanne.

Sunt apoi albumele solo “Berlin Classics” (Edel Germany GmbH) înregistrate în anii 2010 – “Piano & Forte” și 2011 – cu Rapsodiile Române și alte bucăți muzicale de Enescu, Bartok sau Paul Constantinescu. În fine, în Olanda a fost lansat în 1997 un CD cu un recital Mihaela Ursuleasa; Electrecord și Meyer Lustenberger (Elveția) au mai editat în 1988 și 2009 înregistrări în care apar și interpretări ale Mihaelei Ursuleasa.

În 7 iunie 2012, la Ateneul Român din București, în compania Orchestrei Filarmonicii “George Enescu” dirijată de Horia Andreescu, Mihaela Ursuleasa a interpretat Concertul nr.2 pentru pian și orchestră de Frédéric Chopin. Radio România Muzical a înregistrat concertul, care a fost și ultimul concert pe care geniala muziciană l-a susținut în România.

În anul 2016, Editura “Casa Radio” a lansat un album postum de înregistrări din fonoteca Radio România, în amintirea celei ce a fost Mihaela Ursuleasa. În iulie 2018, soprana Felicia Filip, director al Operei Comice pentru Copii, împreună cu Primăria Capitalei, au organizat prima ediție a Concursului internațional de pian pentru copii, “Mihaela Ursuleasa”.

“Fericită era. Iubea foarte mult toate concertele. Dar poate cel mai fericită a fost când a cântat, prima dată, concertul de Schumann, la 16 ani, la Leningrad, cu Filarmonica, în <Nopțile Albe>. Eu n-am fost acolo, dar am văzut filmarea. Ce concert a fost acela! Ea a iubit foarte mult Schubert și Schumann. I-au plăcut toți compozitorii, dar a avut ceva special pentru aceștia doi. La maturitatea ei artistică, l-a înțeles bine pe Schumann. Deci concertul acela, de când avea 16 ani, de la Leningrad a fost o bucurie pentru ea. Și a mai fost o bucurie când a cântat, la Viena, cu o orchestră din Venezuela.” își amintea Agripina Ursuleasa.

Totul a trecut atât de repede pentru Mihaela Ursuleasa! Cât o bătaie de aripi de înger. Ca și cum nu ar fi fost, dacă nu ar fi rămas muzica ei minunată.